luni, 24 august 2015

Lui Anonim, despre visul lui Ellen cu James

Dragă Anonim,

Cunosc visul Ellenei White descris în Letter 17/1881. Interpretarea acestui vis ca formă de spiritism a fost lansată mai demult, şi acum câţiva ani cineva mi-a trimis această critică. Dacă Paul Dan ar gândi cu adevărat critic şi cinstit, ar ţine cont de următoarele:


  1. Se poate interpreta un vis, ca şi o întâlnire reală?
  2. Putea gândi Ellen White că James din vis este spiritul lui James, aşa cum cred baptiştii,      când de fapt, ea scrie clar peste tot împotriva doctrinei nemuririi naturale a sufletului / spiritului, şi împotriva tuturor formelor de spiritism?
  3. Dacă discuţia Ellenei White cu James ÎN VIS a fost spiritism, atunci o şedinţă de spiritsm mult mai spectaculoasă a fost discuţia dintre Iisus şi Moise, cu ocazia Schimbării la Faţă, având ca martori trei discipoli! (Eu cred că Moise era înviat deja, dar baptiştii cred că Moise era venit în duh -- ăsta spiritism! Sau poate nu toţi cred aşa?).
  4. Ioan în viziunea Apocalipsei (cap. 6; cap. 20) vede şi aude de asemenea sufletele unora care au murit. Şi el face spiritism / vrăjitorie?

Visul inspirat sau viziunea nu sunt experienţe exterioare, întâlniri reale – în lumea materială sau spirituală –, ci descoperiri date de Duhul prin intermediul unor trăiri interioare. Visul sau viziunea are loc în capul sau mintea profetului, nu în altă parte (Dan. 4:10, 13; 7:15). Experienţa poate părea foarte reală, încât subiectul să n-o poată distinge de realitatea fizică (2Cor. 12:2), în special dacă s-a petrecut fără martori omeneşti.

Să dau exemple: Ioan vede în viziune Mielul Răscumpărător: este un miel junghiat, cu şapte ochi şi şapte coarne. Aşa arată oare, Domnul Christos? Dar Ioan aşa L-a văzut la tronul lui Dumnezeu. L-a văzut, de asemenea, şi pe Satan: un balaur mare, roşu-înfocat, cu şapte capete încoronate şi cu zece coarne. Aşa este diavolul? Este clar că realitatea este transfigurată în viziune sau în visul inspirat. Nu vedem realitatea cerească (sau "de dincolo") aşa cum este ea. Vedem doar ce ni se arată, şi în felul care ni se arată, adesea în forme simbolice (vezi, de exemplu, heruvimii, făpturile vii, etc.).

Prin urmare, Ellen White nu a avut o întâlnire cu spiritul lui James, nici nu credea că ar fi posibilă o asemenea întâlnire. Duhul i-a dat în vis o imagine a lui James, care nu era mai reală decât chipurile de pe un ecran, care par atât de reale, dar nu sunt decât reflectări artistice, atemporale şi imateriale, ale realităţii. Dacă vizionez acum un video despre mama sau tata, care nu mai trăiesc, şi ascult din nou cuvintele lor, cu vocea lor cunoscută, nu înseamnă că fac spiritism. Spiritism pot face doar cei care cred că sufletul supravieţuieşte şi este conştient între moarte şi înviere.

Cine a citit visul respectiv, nici nu spune măcar că Ellen a fost dusă în cer să-l vadă pe James cum ar arăta în paradis, ci l-a visat stând lângă ea în trăsură, iar ea credea că Dumnezeu l-a înviat, ca să continue să lucreze împreună. Dumnezeu i l-a prezentat aşa cum fusese el înainte de a muri (palid şi obosit), pentru că mesajul lui Dumnezeu, ca răspuns la rugăciunea ei, era acesta: nu urma exemplul workoholic al lui James, nu-ţi irosi restul vieţii în conferinţe şi predici, ci păstrează-te pentru a scrie.

Este atât de greu de înţeles aşa-ceva?

Ellen White a văzut şi pe alţii în viziune, de exemplu, în Early Writings descrie pe fraţii Fitch şi Stockman (milleriţi) sub pomul vieţii. În altă parte vede pe Enoh venit în vizită pe o planetă cu şapte sateliţi. Toate aceste întâlniri sunt însă mesaje virtuale de la Dumnezeu, transfigurate în limbaj imagistic, vizionar, „jucat". Nu sunt experienţe exterioare, obiective.

Cât priveşte motivul pentru care compilaţia The Retirement Years nu există în limba română, nu cunosc exact, dar îmi pot imagina. În orice caz, nu este o curiozitate, nici o tentativă de a ascunde ceva. Ellen White a lăsat prin testament unui comitet (sub onducerea fiului ei) ca să hotărască ce şi cât să se publice din scrierile ei nepublicate. A lăsat libertatea de a se face diverse compilaţii pe teme, aşa se făcuseră câteva şi în timpul vieţii ei. În ultimii ani, Conferinţa Generală şi Patrimoniul Ellen White au decis să publice absolut tot, astfel încât materialele există acum şi pe web. Traducerea scrierilor ei însă este o altă poveste, care ţine de priorităţile, nevoile şi condiţile locale. În unele likmbi nu există deloc scrierile EGW. În altele, există doar câteva cărţi mai importante. Doar în engleză există toate, iar pe locul al doilea ar fi spaniola.

Editura noastră a tradus şi publică o mulţime de cărţi ale Ellenei White. În ultimii ani au apărut titluri care nu existau în româneşte. Nu cunosc exact politica editorială. Cred că se doreşte un progres în această privinţă, dacă ne orientăm după ce s-a publicat deja, dar dacă se va ajunge vreodată să se publice în limba română toate scrierile ei, nu pot şti. Este suficient că există în engleză. Eu nu cred că aceste scrieri sunt în aceeaşi măsură necesare ca şi Biblia, şi că ar trebui tradus absolut tot, sau că fiecare credincios trebuie să citească toate compilaţiile posibile. Sunt multe lucruri care se repetă. Nu e rău. Dar dacă cineva nu a citit visul cu Jame White nu are nimic de pierdut. Nici criticii maliţioşi nu au ce pierde, fiindcă ei oricum, chiar şi fără cărţi, vor face acelaşi lucru, speculând orice fleac, ca să-l interpreteze în mod dezechilibrat sau dispreţuitor.