duminică, 28 septembrie 2014

Mai bun sfârşitul?!”

Curs şi seminar de apocaliptică biblică în 18 lecţii, între 11 oct. – 7 dec. 2014), cu Lect. univ. Florin Lăiu. Ocazia la care oamenii viitorului nu-şi pot permite să lipsească.

 Florin Lăiu este lector universitar în teologie biblică la Institutul Adventist din Cernica, unde a predat timp de aproape 20 de ani limbi biblice, exegeză biblică şi apocaliptică biblică, având o experienţă de 40 de ani în acest domeniu (mai întâi ca amator, apoi ca profesionist), cu specializare post-universitară în limba şi exegeza cărţii lui Daniel. A conferenţiat şi a publicat multe articole pe teme spirituale şi profetice şi este în contact cu teologi de talie internaţională.
Fiecare întâlnire va dura 2 ore cu pauză şi va cuprinde cursul propriu-zis, urmat de un seminar, în care se vor dezbate aspecte critice şi practice ale profeţiei, şi se vor putea pune întrebări pentru clarificare. Nu lipsiţi la primul curs!
Program şi orar
  1. Daniel în groapa criticilor.
sâmbătă
11 oct.
  1. ABC-ul profeţiei apocaliptice (Daniel cap. 2).
duminică
12 oct.
  1. Împărăţiile fiare şi împărăţia Fiului Omului (Daniel cap. 7).
sâmbătă
18 oct.
  1. În sfârşit, DREPTATE (Daniel cap. 8).
duminică
19 oct.
  1. Cronomesianismul şi profeţia interzisă (Daniel cap. 9).
sâmbătă
25 oct.
  1. Războiul stelelor (Dan. 10:1-11:35).
duminică
26 oct.
  1. Sfârşitul acestor „minuni” (Dan. 11:36-12:13).
sâmbătă
1 nov.
  1. Seminar de recapitulare
duminică
2 nov.



  1. La dans cu Apocalipsa (Introducere esenţială).
sâmbătă
8 nov.
  1. Cele şapte biserici vechi ortodoxe (Ap. 1-3).
duminică
9 nov.
  1. Cartea vieţii şi judecata sfinţilor  (Ap. 4:1 – 8:1).
sâmbătă
15 nov.
  1. Legământul lui Dumnezeu şi Ziua Mâniei (Ap. 8:2 – 11:19).
duminică
16 nov.
  1. Războiul semnelor (Ap. 12-13).
sâmbătă
22 nov.
  1. Ultimatum (scene din Ap. 10-11; 14; 18).
duminică
23 nov.
  1. Armaghedonul şi haosul final (Ap. 15:2 – 19:10).
sâmbătă
29 nov
  1. Precum în cer (Ap. 19:10 – 21:5).
duminică
30 nov.
  1. Aşa şi pe pământ (Ap. 21 – 22).
sâmbătă
6 dec.
  1. Încheierea cursurilor (festivitate).
duminică
7 dec.
          Cursurile se vor desfăşura începând cu data de 11 oct. 2014, în zilele de sâmbătă şi duminică, orele 18-20, însala Bisericii Adventiste de pe strada Râul Mara, nr. 8, sect. 4, în apropiere de Spitalul de Copii (Bd. Constantin Brâncoveanu). Se poate ajunge cu troleibuz 76, 77, sau cu autobuz 81, 141, 116, până la staţia „Izvorul Rece”. Cea mai apropiată staţie M: Brâncoveanu.  Transmisie video la http://www.brancoveanu.adventist.ro  

miercuri, 17 septembrie 2014

Diavolul saducheu

Saducheii nu credeau în îngeri, deci nici în diavol. Nu aveau certitudini legate de supravieţuire, prin moarte sau printr-un spirit nemuritor, fiindcă nu credeau în nici un fel de spirit, iar Dumnezeul lor era mai degrabă deist. Religia lor era un fel de confucianism, care se folosea de Tora doar cu scopuri pragmatice, sociale şi naţionaliste. Saducheii nu suportau pe farisei, în care vedeau doar bigoţi mistici şi pedanţi. Cu cât erau mai populari fariseii, cu atât saducheii îi urau mai vârtos. Cu cât erau mai cărturari fariseii, cu atât saducheii îi demonizau. Specia aceasta ar fi dispărut de mult, dar creştinismul a reuşit să reproducă şi să aproximeze nu numai spiritul fariseic, ci şi pe cel saducheic, ba chiar să le depăşească în gravitate pe amândouă.

Un fost prieten al meu de pe vremuri, plecat în ţara lui soare-apune, a descoperit între timp o evanghelie deloc originală. Evanghelia sa are în centru pe Christosul popular al timpurilor noastre: umanist radical, aproape antisemit, dar mai ales antifariseic. Christosul său este setat împotriva „fariseilor şi cărturarilor” – cărturarii fiind şi ei teologi farisei.

Ce înţelege ex-amiciţia sa prin fariseism? În bună parte, înţelege bine, fiindcă mintea nu-i lipseşte. Dar are o satisfacţie diabolică în a întinde aplicaţia tâlcurilor lui până la extrem. În viziunea acestui apostol seducător al liberalismului religios, fariseii sunt oamenii religiei, în mod special ai religiei organizate, o atitudine care este astăzi foarte trendy printre credincioşii secularizaţi. Oricine îşi ia religia în serios, indiferent de confesiune, este fariseu. Orice preocupare strict religioasă, care nu are relevanţă radical-umanistă este fariseism. Orice grijă pentru păstrarea integrităţii teologice a Dumnezeului biblic este fariseism. În afară de câteva porunci de pe tabla a doua, toate celelalte sunt pentru el false preocupări. Iisus ar fi venit pe pământ ca să ne dezveţe de religie, pur şi simplu, să ne arate că filozofia Evangheliei ar consta în principiul: Lasă-L în pace pe Dumnezeu şi ocupă-te om!

Iar dracul nu există, a fost inventat de farisei.

Orice preocupare cu cunoaşterea Dumnezeului biblic, a poruncilor şi promisiunilor Lui este, în opinia acestuia, deşartă şi toxică, pur fariseism. Religia ex-frăţiei sale se reduce la raţionalismul ştiinţific şi la preocuparea psihologizantă, freudiană, de a-l elibera pe bietul om de anxietăţile specifice fariseismului, de „prejudecăţi” – adică de griji religioase, de conştiinţa sensibilă cu privire la fructul oprit. De altfel, originea luciferică a filosofiei sale este foarte vizibilă în interpretarea „mitului” Căderii din Geneza 3: gestul Evei a fost un progres pentru omenire.

Mulţi credincioşi îl ascultau cândva vrăjiţi. Atât de vrăjiţi, încât chiar şi după ce el a început să spună prostii în pilde, sau într-o păsărească ştiinţifică, ei auzeau numai cântecul de pe vremuri: „Evanghelia”.

Când însă o evanghelie constă doar în anti-fariseism şi într-o citire îngustă şi paroxistică a Epistolei către Galateni, în emanciparea de sub orice pedagogie a standardelor, îmi este suspectă. Nu oricine tună şi fulgeră împotriva fariseismului este un înger al lui Christos. Poate fi foarte bine un diavol saducheu.